Conţinutul proiectului

(Continuare)Tabelul 1.8.

(Continuare)Tabelul 1.8.

 

               După repartizarea lucrărilor pe tipuri poate fi deteminat volumul anual de lucru necesar pentru realizarea lucrărilor de diagnosticare, respectiv, D-1 şi D-2.

               T^a_D1 = T^a_DG + 0,5 · T^a_DGE , om · ore                                                                  (1.27)

               T^a_D1 = 1742.75 + 0,5  · 971.26 = 2228.38

               T^a_D2 = T^a_DE + 0,5 · T^a_DGE , om · ore                                                                  (1.28)

               T^a_D2 = 1790.15+ 0,5 · 971.26 = 22275.79

unde :

             T^a_D1  , T^a_D2 – volumul anual de lucru, respectiv, pentru realizarea D-1 şi D-2 ; 

            T^a_DG – volumul anual de lucru pentru diagnosticarea generală (după 

                       repartizarea lucrărilor de RT –  1) ;

            T^a_DE – volumul anual de lucru pentru diagnosticarea pe elemente (după

                       repartizarea lucrărilor de RT –  2) ;

            T^a_DGE – volumul anual de lucru pentru diagnosticarea generală pe elemente

                       (după repartizarea lucrărilor de RC).

7. Aprecierea volumului anual de lucru în sectorul proiectat.

            Volumul anual de lucru în sectorul proiectat constituie :

               T_s(z) = 1942.53   om · ore

8. Determinarea volumului anual de lucru a lucrărilor auxiliare.

            Lucrările auxiliare include lucrările de întreţinere tehnică şi reparaţie a utilajului tehnologic, încăperilor de producţie şi admnistrative, comunicaţiilor precum şi lucrările ce ţin de înzestrarea tehnologică a procesului de producţie.

            Volumul de lucru a lucrărilor auxiliare poate fi determinat utilizînd relaţia :

            T^a_aux = T^a_tot · K_aux , om · ore                                                                                 (1.29)    

            K_aux – ponderea lucrărilor auxiliare, % din volumul total de lucru la

                      diagnosticare, RT şi RC a autovehiculelor (K_aux = 0,30 – pentru ÎTA cu

                      numărul de autovehicule A_s = 100-200  ; K_aux = 0,25 - A_s = 200-300 ;

                      K_aux = 0,20 - A_s 300 )

                     T^a_aux = 148140.01 · 0,30 = 44442.0  om · ore 

            1.4.Determinarea numărului de muncitori productivi în sectorul acumulatoare

           Numărul de muncitori productivi include efectivul muncitorilor din diferite zone şi sectoare de producţie, care sunt implicaţi nemijlocit în procesul de realizare a lucrărilor de ăntreţinere tehnică şi reparaţie curentă a autovehiculelor. Este necesar de prevăzut :

          - numărul de muncitori productivi, tehnologic necesari (numărul minimal de

            muncitori, pentru realizarea programului de producţie, determinat în 

            conformitate ce tehnologia adoptată) .

    - numărul de muncitori productivi, conform listei personalului angajat.

           Numărul de muncitori productivi, tehnologic necesari se determină  pentru fiecare sector prin relaţia :

                    P_t = T^a_i / F_n                                                                                                    (1.30)                     

                    P_t = 1942.53 / 2008= 1

               T^a_i – volumul anual de lucru în sectorul respectiv .

              F_n – fondul anual nominal de timp al unui loc de muncă se determină din

                     relaţia :

                     F_lm = [365 – (Z_o + Z_s)] · T ‘_z , ore                                                               (1.31)     

                     F_lm = [365 – (104 + 10) · 8 = 2008 ore                                                    (1.32)

unde :

              Z_o – numărul zilelor de odihnă în an, zile.

              Z_s – numărul zilelor de sărbători, legale, în an, zile.

              T ‘_z - durata activităţii zilnice pentru un muncitor (T ‘_z = 7 ore  – pentru 

                      săptămîna de şase zile lucrătoare, T ‘_z = 8 ore – pentru săptămîna de cinci

                      zile lucrătoare ).

           Numărul de muncitori productivi, conform listei personalului angajat se determină pentru fiecare sector de producţie în parte, prin relaţia :

                   P_l = T^a_i / F_e                                                                                                      (1.33)      

                   P_l = 1942.53 / 1776= 1

unde :

              F_e – fondul anual efectiv de timp al unui muncitor pentru scopuri direct

                     productive se determină din următoarea relaţie :

                   F_e = [365 – (Z_o + Z_s + Z_c + Z_a)] · T ^‘_z , ore                                                    (1.34)

                   F_e = [365 – (104+10+24+5)] · 8 = 1776 ore

             Z_c - durata concediului annual, zile.

             Z_a – numărul mediu de zile absentate pe an, zile.  

            1.5.Selectarea utilajului tehnologic şi a inventarului de producţie.

        Utilajul tehnologic include totalitatea standurilor staţionare şi mobile, strungurilor, dispozitivelor şi aparatelor, necesare pentru realizarea lucrărilor de RT şi RC.

        Inventarul de producţie include totalitatea meselor şi băncilor de lucru, stelajelor, dulapurilor şi urnelor.

      

             Numărul unităţilor de utilaj tehnologic poate fi determinat utilizînd relaţia :

                X_ut = T^a_ut / F_ut          (1.35)

                X_ut = 1942.53 / 1506 = 1

unde :

            T^a_ut – volumul anual de lucru, realiyat cu ajutorul utilajului tehnologic respectiv,

                      om · ore .

             F_ut – timpul anual disponibil al utilajului, ore.

            Timpul anual disponibil al utilajului poate fi determinat utilizînd relaţia :

                F_ut = Z_la · T_sch · C · K_ut , ore       (1.36)

                F_ut = 251· 8 · 1 · 0,75 = 1506 ore

unde :

  K_ut – coeficientul de folosire a utilajului pe durata schimbului, (0,75 – 0,90).

  În majoritatea cazurilor, utilajul tehnologic  este folosit periodic, de aceea,

selectarea acestuia se efectuează  în dependenţă de necesitate tehnologică, pentru realizarea lucrărilor de RT şi RC.

           

            Pentru ÎTA mici, ce dispun de un parc mixt de autovehicule, prioritar este utilajul tehnologic universal.

 

            Selectarea utilajului tehnologic  folosit în sectorul proiectat  se realizează  utilizînd sursele bibliografice sau reieşind cunoştinţele şi infomraţiile obţinute pe parcursul activităţii practice. 

Tabelul 1.9.